From an inner perspective, Rome

I first visited Rome in a difficult moment of my existence, when I was searching for Faith and Hope. I had been told that Faith breathes calmly on the streets of Rome and Vatican City. And so it is.

The first surprise that Rome brought to me was that it is not an old, traditional city, as I had imagined, but a vivid, colourful place, full of energy and life as well.

Rome can be anything – ruins, Colosseum, Traian’s column, huge green oasis, and, above all, Fountains (in the famous Plazzas) and Cathedrals, but also student life, modern and nice restaurants and trattorias, coffe-shops (the atmosphere is really great, and you should know that the price differs wheather you have the coffee standing at the bar, sitting inside or sitting outside. You actually pay for the seat.) and gelaterias.

My personal recommendations for your trip to Rome depend on the length of your stay. Of course, there are many things to see and visit.

I always stay at B&B Maggiore. It’s the best price/quality ballance for accomodation in Rome. Besides that, it is just a few steps away from Termini, but still avoiding the characteristic noise of the railway station area.

I’d start my trip with… a Cappucino! Then Vatican. Vatican ’s Museum is unique in the world with its Sixtine Chapel, but it will take you one day to visit it so if your trip is planned for a week-end or so, you might want to visit some other places instead. Another surprise was the sight from the top of St. Peter’s Cathedral. I had seen pictures before. I had climbed high buildings. However, nothing compares to the feeling that I had when up there. I do not recommend this “exercise” if your heart is not stron enough, though. It seems the stairs never end!

Rome has four Major Basilicas: St. Peter’s (the one I have just mentioned above), St. Paul ’s, St. Giovanni’s and Santa Maria Maggiore. Each of them is different and you will discover new great things in each. They are in different parts of the city, but you should integrate them in your tour.

From Vatican , Piazza del Popolo is not very far away. Vila Borghese is also there and you will enjoy the walk through that great green oasis. From there you can go down the famous Spanish Steps to reach Piazza di Spagna.

By now, you should be hungry, I guess. You could enjoy the athmosphere of an Italian Restaurant with their delicious specialties or you could grab a slice of Italian Pizza. Wherever you can see the sign “Pizza al taglio” you can find delicious pizza specialties at relatively decent prices. As a desert, have an icecream or a Tiramisu. You won’t regret it!

Pantheon is still a mistery, as the hole in the ceiling is real. It really rains inside! Besides that, the building itself is really impressive.

Colosseum also amased me. I did not even want to go in at first, thinking that all I could see were stones. That is absolutely untrue! All you see inside is a piece of history, bits of what there was back then. This should be the next stop in Rome. You should know as well that with the same ticket you can also see the Fori Romani. In the same area you will find Traian’s Column and Piazza Vittorio Emanuelle.

Piazza Navona, Campo dei Fiori, Largo Argentino – these are all attractions that worth being mentioned.

And, if your stay is longer, you should also take a walk through the Roses and Oranges Garden. The smell and the view are unique, but it is preety far from the other touristic attractions.

It would take me a whole magazine to even mention all of Rome ’s beauties. This is just a… Slice of Rome .

Oh, and by the way, don’t leave Rome before throwing a coin in the famous Fontana di Trevi. The legend says that you have to stay with your back to the fountain and throw the coin in the fountain over your shoulder and this will guarantee your return to Rome. I don’t know if it’s true or not, but I visited Rome 6 times last year and I’m still throwing coins in the fountain…

Moldova lor, Moldova noastra…

Imi doresc sa scriu despre aceasta experienta inainte ca detalii esentiale sa mi se stearga irecuperabil din minte. Nu neaparat pentru a cataloga experienta ca fiind “buna” sau “rea”. Ci pentru ca, peste timp, imi doresc sa nu distorsionez amintirile.

In primul rand, mi s-a parut extrem de ciudat sa folosesc pasaportul pentru a trece granita spre o tara in care se vorbeste aceeasi limba cu a mea. Pentru Europa am nevoie de buletin. Pentru Moldova, de pasaport…

Si am intrat in Moldova… Intr-o prima faza, nu am vazut si nu am simtit nicio diferenta – ceata la fel de alba, laptoasa, drumurile la fel de proaste si pline de gropi, fara marcaje si fara borne kilometrice, fara lumina de vreun fel. Dupa un timp, drumul a devenit tot mai rau, mai stricat. Nici macar nu asta m-a deranjat… cat lipsa liniei albe. Practic ma simteam fara de repere, de parca ma indreptam spre nicaieri. In plus, nefiind nimeni pe drum, nici macar nu puteam intreba pe cineva daca mergem bine ori ne-am ratacit.

Si am ajuns la destinatie…

Dupa un somn bun, am inceput sa fac cunostinta cu oamenii, cu obiceiurile locului. Si am inteles ca oriunde mergi in vizita, stai la masa. Si mananci mult, ca altfel gazda se simte jignita. La fel, se simte jignita si daca nu gusti vinul. Au o adevarata traditie a vinului, fac vinurile din strugurii lor, crescuti si ingrijiti cu truda in via lor, drept pentru care se simt foarte jigniti daca aduci argumente de genul “sunt cu masina”.

Ii inteleg. Pentru ca Politia sta la panda. Si te amendeaza indiferent daca ai baut sau nu… Asa ca daca tot trebuie sa dai bani, de ce sa nu gusti vinul? Macar cu ceva sa ramai…

Cea mai mare bogatie a tarisoarei asteia sunt oamenii. Oameni buni, cu suflet mare, petrecareti si deschisi, prietenosi si curiosi. Cu toate astea, am vazut prea des tineri obositi, parca, lipsiti de vlaga, cumva. Fara bucurie in ochi. Marcati prea mult de nevoia de a face bani, de a supravietui.

Multi oameni sunt plecati in afara, trimit in tara lucruri sau bani. De aici un alt paradox – preturi mult prea mari pentru puterea de cumparare a omului de rand. De curiozitate, am ajuns prin talcioc, si la Chisinau si la Balti. Preturi mari… Mai mari ca la noi la multe din produse. Asta in conditiile in care salariile sunt mai mici.

Multi oameni sunt simpli, traiesc la tara, in mare parte din comercializarea de lapte, carne, oua. Oameni frumosi, cu suflet curat, primitori si buni. Ii aseman mult cu strabunicii mei si ca stil de viata si ca fel de a privi viata.

Nu stiu daca pot generaliza la nivelul intregii Moldove concluziile mele. Dar in cele cateva manastiri in care am pasit mi s-a parut ca merg intr-o alta lume – curat, frumos, ingrijit. Adevarate oaze de liniste si pace si credinta. Am participat si la o slujba speciala la Manastirea Saharna si am inteles si de unde vine aceasta “bogatie” a lacasurilor de cult – oamenii sunt dispusi sa plateasca sume foarte mari de bani in numele credintei. Mi-a placut slujba. Nu mi-a placut insa mercantilismul atat de evident de care calugarii dadeau dovada. Parca cerseau, pur si simplu, bani. Bani pentru pomenit, bani pentru miruit, alti bani pentru ca saruti icoana, altii pentru ca saruti moastele, alti bani pentru ca vor construi o noua biserica, alti bani pentru aghiasma si lumanare si cruce si pentru binecuvantare si pentru ca vrei sa-ti pomeneasca si familia si pentru cine mai stie cate…? Pe scurt, unii cer si altii dau in numele credintei, cu un fanatism pe care nu l-am vazut de multe ori in viata…

Chisinaul este un orasel frumos. Nu foarte mic, nu foarte mare. Am ajuns seara, cand deja se intuneca, dar am avut timp suficient pentru cateva fotografii, pentru vizitat catedrala si arcul de triumf (care mi s-a parut desprins din jocurile de copii, atat de mic este). Am mai vazut piata si parcul Stefan cel Mare si cam atat. Am cautat un loc in care sa mancam bine fara a plati o avere pe mancare. Nu prea am gasit. Se mananca prost si scump si cred sincer ca merita sa deschizi un restaurant bun in Chisinau. E nevoie de mancare buna ca de aer…

Am cautat multe zile o cafea buna in vreo cafenea undeva. Nu prea am dat peste asa ceva… Intr-un singur loc am gasit Lavazza, la pret dublu fata de alte localuri si, intr-adevar, de calitate. Deci cred ca si o cafenea ar putea fi profitabila…

Cetatea Soroca era inchisa desi am ajuns in intervalul orelor de vizitare. Mi-a parut rau, fiindca locul parea, intr-adevar, deosebit. Am urcat la Lumanare (un monument cu o cruce luminata in varf) si am vazut Nistrul de sus, ne-a batut vantul si am coborat. Se vedea frumos de sus, dar era prea frig si vantul prea aprig pentru a ne putea bucura in voie.

Aerul e nitel mai curat ca la noi, cel putin in localitatea unde am stat eu. Ceea ce m-a indemnat la somn muuult, mult.

Pe scurt, am mancat mult, am dormit mult, am baut mult vin bun, m-am rugat mult si… cum de era sa uit? Am mancat multe bomboane Bucuria. Sunt, intr-adevar, deosebite. As fi luat un sac de bomboane cu mine… daaar nu stiu cum puteam sa le trec peste granita. Caci daca la dus a fost ok, ca, deh, ieseam din Europa si mergeam spre Moldova, la intoarcere ne-au cercetat fiecare bagaj, inclusiv lada cu mere. Si am stat peste 3 ore la coada pentru a trece granita.

Daca as recomanda vizitarea Moldovei? Depinde. Daca aveti pe cineva acolo si vreti sa-i faceti o vizita, da! Clar! Veti fi, probabil, tratat regeste. Sigur nu veti muri nici de foame, nici de sete, nici de plictiseala. Ca daca un moldovean va primeste in vizita, va da si camasa de pe el! Daca aveti drum incolo (mergeti spre alta tara si treceti prin Moldova) da, recomand sa va opriti si sa aruncati o privire asupra catorva manastiri si sa dati o tura de Chisinau. Numai sa va inarmati cu rabdare, pentru ca nu va va fi usor sa gasiti drumul…

Daca, insa, nu stiti pe nimeni acolo si nici nu aveti drum, nu cred ca merita sa strangeti bani pentru o excursie in Moldova. Nu cred ca ar trebui sa fie prima pe lista de prioritati pentru un concediu de vis. Pentru cei care stiu ce vorbesc, eu una am asemanat-o enorm cu Bulgaria de acum vreo 6-7 ani, inainte de a incepe sa repare drumurile si sa investeasca in marcaje.

Si-am incalecat pe-o sa,

Si-am vorbit de Moldova

Despre adevarata identitate si alte asemenea

Am sa recunosc ca aceasta poveste imi este inspirata de catre o persoana foarte draga mie. Si, gandindu-ma ce sa ii raspund la intrebarile pe care mi le adresase, mi-am dat seama ce mi-as raspunde mie in cazul in care as trece printr-o situatie similara – pierderea identitatii.

Mult timp m-am simtit prizoniera in propria mea viata. M-am simtit mult timp prizoniera propriilor mele alegeri, a propriilor mele dureri auto-provocate. Pana cand mi-am spus “stop”. A fost al naibii de greu si de dureros. Cine spune ca schimbarea e usoara nu a trecut niciodata printr-o schimbare ”radicala”.

Orice schimbare te rupe din radacini, iti zguduie lumea, iti cutremura convingerile si te lasa dezgolit in miezul lucrurilor. Iar tu, cu un picior in trecut si cu speranta in viitor uiti sa vezi prezentul, sa il traiesti, sa te bucuri de el.

Si simti ca pierzi – ca te pierzi pe tine, ca iti pierzi identitatea, suflul, energia. Ca esti trist si gol chiar daca, in realitate, ai toate motivele sa fii cu adevarat fericit si implinit. Si atunci te intrebi ce-ti lipseste si daca nu era mai bine sa fi continuat vechea cale, cea pe care tot tu ai ales sa o schimbi.

Si raspunsul este simplu – nu. Nu ar fi fost mai bine. Sau si daca ar fi fost mai bine, nu e momentul si nici cazul sa te intrebi asta. Pentru ca trecutul este trecut iar viitorul inca nu a venit. Prezentul e acum si nu e corect sa nu-ti dai voie sa te bucuri de Acum din cauza temerilor, a indoielilor, a intrebarilor.

Si, totusi, care e solutia pentru a nu te mai simti debusolat? Care e solutia pentru a te simti implinit?

Iar raspunsul e atat de simplu, incat majoritatea oamenilor il trec cu vederea – sa faci ceea ce iti place, ceea ce te defineste. Sa oferi ceva lumii inainte de a-i cere ceva inapoi. Sa oferi bucurie Universului inainte de a cere bucurie de la Univers. Sa oferi o parte din ceea ce ai invatat pana acum Universului si apoi sa ii ceri Universului sa te mai invete si altceva. Sa dai mai mult decat ceri - sa dai cu bucurie, cu autenticitate si, mai ales, sa dai fara a astepta ceva in schimb. Sa dai pur si simplu. Sa oferi si sa te oferi fara a astepta sa primesti ceva in schimb.

Iar daca acea cale din trecut a trebuit schimbata, era fiindca acea cale nu mai era calea ta. Nu mai puteai sa dai nestingherit, din suflet si fara a astepta ceva in schimb. Si pentru ca sufletul tau simtea asta, a ales o cale noua. Pe-atunci ai avut incredere in el… Simte si acum ca trebuie sa dea pentru a fi implinit. Da-i voie si acum sa-ti vorbeasca. Asculta-l si vei vedea cum calea pe care pasesti azi se lumineaza tot mai mult la fiecare pas.

E normal sa te simti pierdut din cand in cand. E normal sa fie bezna uneori. Dar daca invatam sa dam mai mult decat cerem, sa dam din suflet, plini de bucurie, eu cred ca se va face lumina si adevarata noastra identitate va iesi la iveala.

In plus, nu exista bucurie mai mare decat faptul ca in acest fel vom fi impacati cu noi insine, indiferent de calea pe care o vom alege.

Recomandare

Poate ati observat cum in ultimul timp am ajuns sa punem in centrul vietii noastre profesia. Aceasta a ajuns centrul preocuparilor si atentiei noastre, crezand ca printr-o implinire profesionala, viata noastra are sens.

Investim tot mai mult in aceasta directie si deseori ajungem astfel sa simtim ca nu mai avem timp si pentru altceva.

Ne spunem ca o cariera este foarte importanta, ca ne aduce stabilitate financiara, progres personal si succes.  

In realitate insa, de multe ori ne simtitm foarte frustrati, coplesiti de munca, nesatisfacuti pe plan personal, nefericiti.

Pentru noi, nu aceasta este definitia succesului.

Pentru noi, succesul inseamna un sentiment de satisfactie personala dat de trairea unui echilibru intre viata profesionala si cea personala; stabilitate financiara, dar si stabilitate si maturitate emotionala; o viata traita relaxat si confortabil; existenta unui sens profund al propriei vieti, a carui traire sa ne faca sa simtim ca viata noastra conteaza pe acest Pamant.

Succesul inseamna sa comuti centrul atentiei si preocuparilor tale de pe profesie pe propria persoana. In acest fel, simtindu-te bine TU cu Tine, ajungi sa ai succes pe toate planurile. 

Cu acest scop, Centrul ReUnio iti propune o serie de workshop-uri cu tema “Eu sunt Centrul propriei mele vieti” care incepe cu  primul workshop numit “Cariera, o cale spre satisfactie personala”.

Indrazneste si tu sa te cunosti mai bine si sa descoperi ce anume te face sa te simti cu adevarat implinit si de succes!

 

Cand?

Duminica , 22 ianuarie, intre orele 10.00 – 12.30 sau

Marti, 24 ianuarie intre orele 19 – 21.30.

Unde?

Se va anunta in urma inscrierilor

Costul:

50 ron/persoana

 

Pentru inscrieri, trimite email la adresa de mai jos, impreuna cu optiunea ta pentru una din zilele disponibile.

E-mail: centrulreunio@gmail.com

Tel: 0720 864 169

http://www.facebook.com/pages/Centrul-ReUnio/247488325319752

Echipa ReUnio:

Romelia Marcu – consilier si psihoterapeut experientialist cu drept de libera practica, trainer si consultant psiho-educational

Andreea Dumitriu – consilier experientialist cu drept de libera practica, trainer si consultant organizational