Romania mea

December 1, 2013

Desi am o leapsa in asteptare 🙂 am luat intrebarea de la finalul Romaniei Oanei ca pe o noua provocare. Poate pentru ca am fost intrebata de multe ori, de cand sunt aici, cum este tara mea.

Romania mea este plina de oameni frumosi. Asta e primul raspuns pe care il dau cand sunt intrebata de tara mea.
Sunt mandra ca sunt romanca. Sunt mandra ca Romania este tara mea, pentru ca e o tara frumoasa.

Peisajul Romaniei mele este unul salbatic, plin de culoare. Iar marea de acolo este si va ramane mereu marea mea, oriunde as fi si oriunde as privi spre valuri.
Nu ii stiu toate tainele si nu am strabatut-o in lung si in lat. Dar muntii ei mi-au fost vacanta ani buni si marea ei mi-a purtat dorurile si inca mi le poarta.

Portul ei popular mi-e cel mai drag din lumea asta mare, iar tricolorul imi trezeste o stare de mandrie.

Romania e o tara saraca, poate, dar bogata sufleteste, pentru ca romanii mei dragi o fac sa fie calda si primitoare.
Romania mea este ceva mai mult decat legenda lui Dracula…

Romania mea este si va ramane mereu locul care mi-a fost leagan al copilariei. Romania mea are aroma de cozonac proaspat scos din cuptorul bunicii mele. Romania mea are gust de gem de casa facut de mama. Romania mea este plina de dragoste.

La Multi Ani, Romania mea draga! La Multi Ani frumosi!

Nu mi-e nici cald, nici frig. Ploua, dar e o frumoasa zi cu ploaie. O zi frumoasa, ca sentimentele ascunse in mine azi.

Ma simt minunat. Mi-nu-nat!

De ziua mea mi-am facut cadou un fluture roz pictat pe fata, ca mi-am dorit mereu sa ma mai simt putin copil. Si am privit-o in ochi pe domnisoara care picta copiii si i-am spus ca de ziua mea nu ma poate refuza. Si nu m-a refuzat.

Imi plac fluturii. Traiesc putin dar intens, sunt veseli si colorati si bucura privirile celor care ii zaresc. Zboara peste tot, manati de pofta de viata si de curiozitate colorata si, nu in ultimul rand, iubesc florile. Asadar, mi-am luat fluturele si l-am plimbat cu mandrie prin Bucuresti.

Apoi am petrecut ca in povesti, cred chiar ca nu am petrecut niciodata asa frumos ziua mea… Si am primit flori frumoase si cadouri frumoase si, mai presus de toate, zambete frumoase, care mi-au luminat sufletul.

Iar sambata mi-am facut cadou un drum la o manastire din apropiere, ca sa respir Credinta si Lumina si, mai apoi, un drum la mare, ca sa respir briza, sa mananc scoici proaspete si sa ma umplu de energie cat pentru un an intreg.

Am petrecut cu oameni faini si cu sufletul deschis, cu oameni-copii mari, asa ca mine. Oamenii de langa mine m-au facut sa ma simt speciala si minunata si plina de energie.

Am vazut castelul Reginei Maria si ne-am plimbat prin gradini si am strigat de bucurie lovind puternic valurile proaspete cu pumnul in care stransesem universul intreg in clipa aceea. Am respirat aer cu miros de alge, de scoici, de prospetime si, mai ales, de Libertate.

Later Edit: Am uitat sa mentionez ca am mancat la Dalboka, pe terasa, in plina furtuna… Priceless…

Am primit urari de bine si ganduri frumoase de la sute de oameni si am gasit – cu bucuria copilului care descopera cadourile sub brad- primele doua scrisori in cutia mea postala. Le-am strans la piept si le-am citit pe nerasuflate si am ras si am plans de emotie si bucurie. Si mi-am dorit sa ajung candva asa de buna cum oamenii aceia care mi-au scris au considerat ca sunt cand si-au asternut gandurile si mi le-au trimis.

Iar faptul ca deja stiu ca mai sunt cateva scrisori pe drum ma bucura de pe-acum. Si merg la teatru acum si apoi ma voi duce sa deschid, tremurand de emotie, din nou, cutia postala… Imi era dor! Tare dor!

Azi sunt plina de zambete si de starea de bine si afirm cu mana pe inima ca acesta este doar inceputul…The best is yet to come 🙂 conform urarilor pe care le-am primit!

Stiu ca ma repet, dar imi doresc mult sa imi scrieti. Scrisori imi doresc, multe, multe. Chiar daca ziua mea a trecut, nu e niciodata prea tarziu pentru a primi o scrisoare 😉 Cu sau fara ocazie…Oana Moldovan, OP 77, CP160, sector 3, Bucuresti.

Va voi raspunde precis, sa-mi lasati doar o adresa…

De ce calatoresc?

May 14, 2013

Calatoresc pentru ca imi place sa ma reintalnesc cu mine, pentru ca imi place sa ma redescopar, pentru ca imi place sa ma redefinesc.

Calatoresc pentru ca fiecare calatorie este altfel si pentru ca, de cele mai multe ori, calatoriile sunt legate mai degraba de stari decat de locuri.

Cu aceasta motivatie de a calatori am castigat premiul de la Eximtur prin blogul Placerea de a calatori! Multumesc!

Pentru a dezvolta subiectul, calatoresc de cand ma stiu!

Aveam mai putin de un an cand am mers prima oara la mare, iar de atunci pana in liceu am fost in fiecare an pe litoral. Multi ani la rand, cat mama era detasata in tabara de la Navodari ca medic, petreceam intreaga vacanta de vara la mare. Apoi am inceput sa merg pe munte cu Cercetasii.

In clasa a opta am iesit pentru prima oara din tara. Imi amintesc si acum multe detalii din acea calatorie. Am mers cu mama in Grecia. Era in luna martie, pe final. Statiunea se numea Platamonas si multe, multe intamplari mi-au ramas in minte si in suflet. Imi amintesc de portocalul ornamental care lovea in geamul camerei noastre. Si de barul de pe plaja unde mergeam cu Felix si cu Dana (prietenii care dureaza pana in ziua de azi…). Imi amintesc cu bucurie de apelativul “tanti mama lui Oana” si de soarele bland care imi zambea dintre norii albi, pufosi. Imi amintesc zambetele oamenilor de acolo, a localnicilor, imi amintesc de glumele pe care le spuneam si mi-e draga amintirea serilor racoroase pe care le petreceam pe terasa vilei. Si de pescarul care voia sa se insoare cu mama 🙂 Imi amintesc de Meteora si de sentimentul de liniste si credinta care ma cuprinsese acolo, in varf de munte sfant.

Imi amintesc de greva grecilor – motivul pentru care nu am mai ajuns la Atena, de inzapezirea din Bulgaria si de cele 2 zile extra pe drum… Si imi amintesc de relaxarea care ma cuprinsese, desi urma examenul de admitere in liceu.

Franturi de amintiri mi se ingramadesc acum, povestind, in minte si in suflet. Si ma fac sa zambesc.

Da, cred ca atunci, in acel moment, a inceput pasiunea mea pentru calatorii.

De atunci au urmat enorm de multi pasi. Multe, multe drumuri. Drumuri cu rost. Fiindca toate, absolut toate aceste drumuri m-au purtat, mai intai de orice alta destinatie, spre mine. M-au purtat spre ceea ce am fost atunci, dar, si mai important, m-au purtat treptat si sigur spre ceea ce sunt azi.

Fiecare calatorie si-a scrijelit amprenta in sufletul meu si m-a schimbat pentru totdeauna.

Si concluzionez: calatoresc pentru ca imi place sa ma reintalnesc cu mine, pentru ca imi place sa ma redescopar, pentru ca imi place sa ma redefinesc. Calatoresc pentru ca fiecare calatorie este altfel si pentru ca, de cele mai multe ori, calatoriile sunt legate mai degraba de stari decat de locuri.

Romantică şi sălbatică, matură şi serioasă, zâmbitoare şi vie, luminoasă şi încântătoare, însorită şi indecisă, colorată şi diferită. Aceasta este Spania. Plină de soare şi culoare, energie şi căldură, Spania te inspiră să îţi regăseşti sufletul pierdut printre valurile Mediteranei.

Spiritul colorat şi vesel al Barcelonei, maiestuozitatea şi verdele Madridului sau sudul Spaniei încarcat de istorie şi cu puternice influenţe Marocane – toate se amestecă frumos şi armonios şi sunt completate de sufletul deschis şi de bucuria oamenilor care populează provinciile atât de asemănătoare, şi totuşi atât de diferite, ale Spaniei.

Arhitectura este diferită de la o provincie la alta, marcată puternic de stilul marocan în sud şi de stilul Modernista în Catalunya. În Barcelona, Gaudi pare a se plimba liniştit pe străzi şi prin parcuri, căci peste tot domneşte aerul epocii sale.

Acvariumul sau grădina zoologică, parcurile de distracţii şi combinaţia dintre munte şi mare sunt doar câteva dintre motivele pentru care Spania este o destinaţie ideală pentru iubitorii de frumos.

Poate că spiritul latin al acestor oameni, poate că bucuria lor de a petrece, poate că simplitatea stilului lor de viaţă – plin de siestas si fiestas –  sau poate că toate acestea la un loc, fac din Spania destinaţia ideală pentru o vacanţă de vis. Fiindca Spania este tot ce vă puteţi imagina şi… un pic mai mult!

Grecia este atât de diferită dintr-un loc în altul, dintr-o insulă în alta, încat poate lăsa senzaţia de sălbatic, de imperfect. Cu toate astea, fiecare loc în parte are frumuseţea lui şi fiecare piatră pare a şopti o poveste – mai nouă sau mai veche, mai tristă sau mai fericită.

Fiecare val cântă un cântec şi fiecare locşor işi rosteşte istoria într-un fel aparte.

Aflată undeva între leagănul clasic al civilizaţiei europene şi modernitate, între aceste două extreme ale Greciei dăinuie o ţară caleidoscopică. Influenţele vestice şi estice se întrepătrund în tavernele şi în cafenelele şi în pieţele de pretutindeni. Ruine antice, biserici bizantine,  multă voie bună şi o impletire perfectă între munte şi mare. Aceasta este Grecia.

Între Thassos – insula de smarald salbatică şi fermecătoare, şi Corfu – insula atât de încarcată de istorie, între Atena mereu schimbătoare şi Salonicul cel viu şi inedit, între eterna insulă a îndrăgostiţilor – Santorini şi cea mai vie dintre insule – Zakynthos, Grecia are o poveste de spus fiecărui locuitor, fiecărui turist, fiecărui vizitator.

Grecia cântă şi şopteşte şi povesteşte în ritmul oricărei inimi, căci Grecia respiră ritmic şi apăsat, odată cu fiecare persoană ce-i calcă tărâmul.

In soapta

February 14, 2012

Sunt povesti care se striga din toti rarunchii si sunt povesti care se spun in soapta. Alegerea este mereu a povestitorului.

Pentru mine, dragostea adevarata, cea rupta din carne si traita pana la taierea respiratiei, este o poveste care se spune in metafore, neaparat in soapta. Nu se striga, nu se trambiteaza. Se sopteste. Subtil. Intocmai ca aroma unei cafele proaspat rasnite, servite pe o terasa cu vedere la mare. Neaparat cu vedere la mare.

Uneori este eliberator si placut sa-ti soptesti dragostea, sa iti dai voie sa te intregesti cu sinele tau autentic, cel care iti permite sa te eliberezi de povara dragostei nerostite, pitite intr-o alta dimensiune a sufletului…

Soptesc iubirea, asadar, azi, la fel ca ieri si ca maine.

Iubesc in soapta si zambesc. Si savurez o cafea proaspat rasnita. Sunt pe o terasa cu vedere la mare si zambesc proaspat, a iubire abia soptita.

Toamna marii mele

September 27, 2010

De fiecare data, Marea imi confirma ca ma iubeste, ca e a mea.

Cand imi e vant in plete si briza ma poarta pe-o aripa spre cine stie unde, marea isi canta valul lovindu-l de stanca si-mi aminteste ca traiesc, imi aminteste pentru ce traiesc.

Bucurii marunte, zambete cu sens si fara sens, prietenie, o camera cu lumina verzulie si un pariu pe un suflet. O banca pe faleza, o barca de salvamar si, mai presus de toate, gandul ca esti si tu langa mine, langa mare…

Marea mea… marea noastra…

E toamna nebuna si al naibii de placuta, cu soare si valuri mari, cu frunze si cioburi de scoica. Si cu multa, multa caldura in suflet.

E toamna frumoasa, dar in inima mea e o primavara verde… intocmai ca lumina diminetii de duminica.

%d bloggers like this: