Pentru cei care au fost…

February 14, 2014

Dezamagirile vin uneori in sticlute mici, frumos colorate. Alteori in cutii mari, ambalate frumos. Alteori pur si simplu vin asa, pe neasteptate, fara sa fie ambalate in niciun fel, fara sa fie banuite…

Dezamagirile vin. Sunt parte din viata. Uneori vin pe plan profesional, alteori pe plan personal. Dar vin…

Si te fac sa spui “stop joc”. Te fac sa spui ca nu mai vrei o noua zi, o noua lupta, o noua dezamagire.

Si apoi vine noaptea si aseaza vise peste ele. Si dimineata e o noua zi. Si alegi sa incepi si aceasta zi. O noua lupta…

Cand dezamagirile se aduna e destul de greu sa nu explodezi. Si din pacate nu intotdeauna cei care culeg vorbele grele sunt cei care au gresit cel mai mult. Sunt uneori doar cei care au gresit ultimii…

Cand vine vorba despre dezamagiri, ma doare faptul ca ele schimba. Transforma. Lasa urme. Lasa urme atat de adanci incat nicio ploaie nu le poate sterge…

Si sufletul devine tot mai incarcat de fiecare data…

Am explodat. Am explodat de dezamagiri. Si m-am saturat. M-am saturat de prieteni care se numesc asa numai cand au nevoie de mine si de ajutorul meu. M-am saturat de prieteni care mi-au fost prieteni numai cand aveam bani destui. M-am saturat de prieteni care mananca la masa mea zi de zi si nu spun sarut-mana pentru masa. M-am saturat de prieteni care au mereu probleme pentru ca aleg asta. M-am saturat de prieteni care ma suna sau imi scriu ca sa se planga, dar care nu au intrebat o singura data ce mai fac, cum mai sunt. M-am saturat de prieteni care cred ca daca am ales sa plec din tara imi permit orice. Mai ales si mai presus de toate sa platesc datoriile lor.

Cel mai tare, insa, m-am saturat de prietenii care ma pun pe mine in pozitia de a le cere banii mei de care s-au folosit ani de zile de parca mi-ar face o favoare…

Dragilor prieteni-neprieteni, am o veste proasta pentru voi: NU MAI AM. Nu mai am de unde sa va ajut pe voi, pentru ca in acest moment abia ma mai ajut pe mine insami. Si stiti ceva? Ma bucur ca am ajuns in situatia asta. Pentru ca numai asa am reusit sa scap de gunoaie ca voi. Ma doare ca v-am deschis usa sufletului meu si ca v-ati cacat in mijlocul lui… Ma doare ca am fost atat de oarba incat sa cred ca daca eu voi avea nevoie de ajutor am sa va gasesc acolo… Ma doare ca am ajuns sa platesc greselile voastre cu varf si indesat… Ma doare ca am ajuns sa ma milogesc de voi ca un caine plouat, poate totusi va indurati sa va platiti singuri prostiile…

Ma doare ca am avut asa multa incredere in voi si ma doare si mai tare ca experienta asta m-a schimbat profund. Si ma doare faptul ca m-ati determinat sa devin ceea ce nu sunt… Ma doare ca m-ati facut mai rea si mai cruda…

Nu stiu ce e ura, nu am simtit niciodata asa ceva. Dar simt ca m-ati ajutat sa ajung extrem de aproape… Poate ca aveam  nevoie de voi ca sa explorez toate simtamintele umane… Poate…

Va doresc succes… Si, precum va spuneam, fiecaruia in parte, va astept ficatii in formol. Ca se pare ca alta varianta nu mai am. Mi-ati luat tot. Nu vreti sa ma vindeti pe bucati? Poate asa veti trai voi viata pe care v-o doriti si o sa fie toata lumea mai fericita. Haideti, va invit… Mai am cateva organe de donat, in rest mi-ati luat tot. Sa va fie de bine!

Advertisements

Toamna si starile ei

October 25, 2013

As da orice sa imi regasesc cuvintele. Le-am ratacit printre taceri cu rost sau fara de rost si nu le mai pot gasi. Imi stau, streine si goale, la granita dintre vis si realitate si nu indraznesc sa le rostesc sau sa le cant sau sa le scriu. Ma regasesc in toamna asta mai degraba printre ganduri si taceri.

As da orice sa imi regasesc pacea. Am ratacit-o printre nelinisti si calcule si planuri si doruri si nu o mai pot regasi. Imi sta, straina si goala, la granita dintre vis si realitate si nu indraznesc sa o exprim.

As da orice sa imi regasesc prietenia. Am ratacit-o printre oameni straini si reci, printre suflete singuratece si nu o mai pot regasi. Prietenia rezista oricarei distante, intocmai ca iubirea, se spune. Si, totusi, simt ca am ratacit-o printre straini si nu indraznesc sa o manifest.

As da orice sa imi regasesc echilibrul. L-am ratacit printre greutatile de zi cu zi care mi-au apasat umerii inegal. Balanta inclina uneori mai mult intr-o parte decat in cealalta, dar  cand e prea mult spre partea cu inima, imi vine sa ma ascund si sa raman ascunsa pana imi gasesc echilibrul. Nu am plecat, doar m-am ascuns… Am invatat candva, demult, sa calc frunze uscate cu picioarele goale. Intre timp, ranile ma dor si nu mai vreau sa imi pastrez echilibrul pe muchii taioase de frunze. Prefer sa ma ascund si sa tac… Oricum, ma regasesc in toamna asta mai degraba printre ganduri si taceri…

Incredibil cate lucruri pierdem din teama de a nu pierde…

Gand de iarna

January 25, 2013

In momentele dificile iti dai seama care iti sunt oamenii ce iti aduc lumina, ce dau valoare vietii tale. Unele relatii se pierd, altele se reinventeaza, altele se redescopera, se redefinesc, se regasesc, se gasesc, se adauga…

Mai presus de toate, insa, se gaseste, regaseste, defineste, redefineste relatia cu sinele.

In momentele dificile afli cine esti, cat poti da, cat poti cere, ce nevoi ai si ce capacitati de a ti le satisface. In momentele dificile te poti iubi sau uri in egala masura pentru ceea ce esti si iti esti.

Personal, in momentele dificile am aflat si am invatat multe. Am definit si redefinit multe. Am reinvatat ca trebuie sa cer mult pentru ca merit mult. Am invatat sa ma iubesc mult si sa ma pretuiesc mult, pentru ca am capacitatea de a iubi si de a darui si de a pretui.

Am redescoperit o persoana calda, placuta, plina de energie pozitiva, o persoana mai vie ca oricand!

Momentele dificile sunt bune in viata pentru ca te ajuta sa faci ”recensamantul” prietenilor, al sentimentelor, al nevoilor. Partea cea mai frumoasa e sa descoperi ca exista unii oameni pe care ii tii ascunsi intr-un colt de suflet tocmai pentru astfel de momente.  Nu pentru ca nu ar fi prieteni mereu, ci pentru ca sunt… prea speciali pentru a-i lasa in banalul tau cotidian.

Am invatat multe despre fericire, curaj, prioritati si lupta. Partea frumoasa e ca, desi am invatat multe, inca mai sunt atat de multe altele pe care le pot invata…

Am pregatit carnetelul, pixul si inima. Decolam! Cu Prieteni, alaturi pe drum, chiar si atunci cand poteca se ingusteaza si pasirea devine anevoioasa. Indiferent de starea vremii sau de anotimp…

Iarna e pe sfarsite… Vine primavara! Cu zambete cu tot!

%d bloggers like this: