Pentru cei care au fost…

February 14, 2014

Dezamagirile vin uneori in sticlute mici, frumos colorate. Alteori in cutii mari, ambalate frumos. Alteori pur si simplu vin asa, pe neasteptate, fara sa fie ambalate in niciun fel, fara sa fie banuite…

Dezamagirile vin. Sunt parte din viata. Uneori vin pe plan profesional, alteori pe plan personal. Dar vin…

Si te fac sa spui “stop joc”. Te fac sa spui ca nu mai vrei o noua zi, o noua lupta, o noua dezamagire.

Si apoi vine noaptea si aseaza vise peste ele. Si dimineata e o noua zi. Si alegi sa incepi si aceasta zi. O noua lupta…

Cand dezamagirile se aduna e destul de greu sa nu explodezi. Si din pacate nu intotdeauna cei care culeg vorbele grele sunt cei care au gresit cel mai mult. Sunt uneori doar cei care au gresit ultimii…

Cand vine vorba despre dezamagiri, ma doare faptul ca ele schimba. Transforma. Lasa urme. Lasa urme atat de adanci incat nicio ploaie nu le poate sterge…

Si sufletul devine tot mai incarcat de fiecare data…

Am explodat. Am explodat de dezamagiri. Si m-am saturat. M-am saturat de prieteni care se numesc asa numai cand au nevoie de mine si de ajutorul meu. M-am saturat de prieteni care mi-au fost prieteni numai cand aveam bani destui. M-am saturat de prieteni care mananca la masa mea zi de zi si nu spun sarut-mana pentru masa. M-am saturat de prieteni care au mereu probleme pentru ca aleg asta. M-am saturat de prieteni care ma suna sau imi scriu ca sa se planga, dar care nu au intrebat o singura data ce mai fac, cum mai sunt. M-am saturat de prieteni care cred ca daca am ales sa plec din tara imi permit orice. Mai ales si mai presus de toate sa platesc datoriile lor.

Cel mai tare, insa, m-am saturat de prietenii care ma pun pe mine in pozitia de a le cere banii mei de care s-au folosit ani de zile de parca mi-ar face o favoare…

Dragilor prieteni-neprieteni, am o veste proasta pentru voi: NU MAI AM. Nu mai am de unde sa va ajut pe voi, pentru ca in acest moment abia ma mai ajut pe mine insami. Si stiti ceva? Ma bucur ca am ajuns in situatia asta. Pentru ca numai asa am reusit sa scap de gunoaie ca voi. Ma doare ca v-am deschis usa sufletului meu si ca v-ati cacat in mijlocul lui… Ma doare ca am fost atat de oarba incat sa cred ca daca eu voi avea nevoie de ajutor am sa va gasesc acolo… Ma doare ca am ajuns sa platesc greselile voastre cu varf si indesat… Ma doare ca am ajuns sa ma milogesc de voi ca un caine plouat, poate totusi va indurati sa va platiti singuri prostiile…

Ma doare ca am avut asa multa incredere in voi si ma doare si mai tare ca experienta asta m-a schimbat profund. Si ma doare faptul ca m-ati determinat sa devin ceea ce nu sunt… Ma doare ca m-ati facut mai rea si mai cruda…

Nu stiu ce e ura, nu am simtit niciodata asa ceva. Dar simt ca m-ati ajutat sa ajung extrem de aproape… Poate ca aveam ┬ánevoie de voi ca sa explorez toate simtamintele umane… Poate…

Va doresc succes… Si, precum va spuneam, fiecaruia in parte, va astept ficatii in formol. Ca se pare ca alta varianta nu mai am. Mi-ati luat tot. Nu vreti sa ma vindeti pe bucati? Poate asa veti trai voi viata pe care v-o doriti si o sa fie toata lumea mai fericita. Haideti, va invit… Mai am cateva organe de donat, in rest mi-ati luat tot. Sa va fie de bine!

%d bloggers like this: